Pisicile sunt un plus grozav pentru orice familie și devin însoțitori minunați pentru copii, stabilind o legătură specială cu cei mici.
Decizia de a primi un nou animal de companie în casa ta este însă o decizie importantă, pentru că este foarte important să știi cum ajung copiii și pisicile să se înțeleagă. A avea o pisică înseamnă a învăța cum trebuie să te comporți cu aceasta, la ce reacții vă puteți aștepta din partea ei, mai ales atunci când pisica este speriată, stresată sau pur și simplu plictisită.
Dacă ați fost mușcat sau zgâriat de pisică, spalați-vă imediat pe zona respectivă cu apă și săpun, folosiți soluții dezinfectante, apoi prezentați-vă la o clinică de boli infecțioase pentru o evaluare medicală, atrage atenția dr. Anca Elena Ianitcaia – medic specialist boli infectioase, în cadrul Spitalului ”Victor Babeș” din Timișoara.
Specialistul atrage atenția în legătură cu ”boala zgârieturii de pisică”
Boala zgârieturii de pisică, ce e cunoscută și sub denumirea de boala ghearelor de pisică sau limfoadenita subacută regională, este cauzată de infecția cu bacteria Bartonella Henselae, care este prezentă în saliva pisicii.
Purtătoare ale acestei bacterii sunt de cele mai multe ori animalele cu vârsta mai mică de 1 an. Cel mai adesea transmiterea bacteriei la om are loc prin mușcătura sau zgârietura de pisică.
Bacteria însa poate pătrunde în organismul uman și dacă pisica infectată linge o rană deschisă de la nivelul pielii.
După o incubație de 1-2 săptămâni, boala debutează cu o leziune primară ce apare sub forma unei papule sau pustule mici, eritematoasă, nedureroasă, care se dezvoltă la locul inoculării (la locul mușcăturii sau al zgârieturii).
În decurs de 1-3 săptămâni apare limfadenopatia regională, ganglionii afectați sunt măriți în volum și devin dureroși, câteodată fiind însoțiți de eritem la nivelul tegumentului. Ganglionii axilari sunt cel mai frecvent afectați, urmați de cei ai capului sau gâtului și, ulterior, cei inghinali sau femurali.
Manifestările generale includ febră, frisoane, cefalee, mialgii, inapetență, astenie. Mai rar pot să existe scăderi ponderale, transpirații nocturne, deglutiție dureroasă, paralizie a mișcărilor verticale ale globilor oculari și chiar dureri abdominale.
Diagnosticul se susține pe baza datelor anamnestice (prezența în istoric a mușcăturii sau zgârieturii de pisică), clinice (prezența leziunii de inoculare, evidențierea ganglionilor măriți) și de laborator (teste serologice pentru detectarea anticorpilor specifici).
Pentru majoritatea pacienților boala este asimptomatică, se remite fără o intervenție medicală. În cazul pacienților cu sistem imunitar slăbit este necesar, însă, tratamentul antibiotic, durata acestuia depinzând de evoluția clinică.
Singura metodă sigură de prevenție este evitarea contactului cu pisicile posibil infectate. Astfel, se recomandă tăierea unghiilor și deparazitarea pisicilor.
