În contextul publicării recente a rezultatelor la testarea PISA 2018, Ministrul Educației și Cercetării, Monica Cristina Anisie, a avut luni, 9 decembrie, o întâlnire cu experți și specialiști în educație, în cadrul căreia au fost convenite:
➢ Instituirea unui mecanism de funcționare a grupului de lucru și a unui mandat formal din partea Ministerului Educației și Cercetării;
➢ Accesul cercetătorilor la baza de date PISA, cu respectarea condițiilor de confidențialitate, pentru creșterea capacității cercetării din domeniu în România;
➢ Grupul de lucru va identifica profilul elevului care are nevoie de sprijin și tipurile de sarcini la care acesta nu obține un nivel mediu de performanță (în relație cu tipurile de itemi, competențe și practici didactice);
➢ Finalizarea Raportului Național PISA 2018 până la 1 martie 2020;
➢ Grupul de lucru va dezvolta un plan de acțiuni cu măsuri pe termen scurt, până la următorul exercițiu PISA și propuneri de măsuri pe termen lung.
Participanții au subliniat că:
– rezultatele PISA 2018 puteau fi anticipate și sunt un indicator suplimentar al problemelor persistente din sistem (referitoare la calitate, dar mai ales la echitate);
– este nevoie de măsuri de sprijin integrate, care nu se pot limita la intervenția educațională;
– PISA 2018 poate fi o oportunitatea de prioritizare și implementare a unor măsuri concrete de investiție acolo unde este cea mai mare nevoie (de exemplu, în mediul rural);
– PISA acoperă doar o parte dintre aspectele de performanță ale unui sistem educațional. Astfel, această analiză trebuie completată, de exemplu, cu situația tinerilor care nu sunt în sistemul de educație la 15 ani sau cu cea a competențelor care nu sunt măsurate în această evaluare – competențe civice, digitale etc.
Ministrul Monica Cristina Anisie a subliniat cele două obiective principale ale întâlnirii:
a) discutarea într-un cadru expert a rezultatelor obținute de România la această evaluare și a factorilor principali care au influențat aceste rezultate;
b) conturarea unor arii specifice de intervenție, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Au fost conturate și explicitate aspecte privind implementarea PISA:
➢ Întârzierea cu care România a confirmat participarea la PISA 2018, întârziere ce nu a permis evaluarea online. În acest moment, nu este confirmată participarea la evaluarea PISA 2021.
➢ Testarea PISA e dificil de planificat pe un calendar încărcat în școli, iar gradul de implicare a echipei de conducere a școlilor în PISA influențează atitudinea și seriozitatea elevilor;
➢ Elevii nu sunt motivați să participe și să depună efort;
➢ Elevii au avut dificultăți în parcurgerea și înțelegerea cerințelor într-un format care nu le era familiar;
➢ Sunt îngrijorătoare clivajele dintre rural și urban, teoretic și tehnologic – acestea indică o inechitate care se adâncește în sistem.
Toți cei prezenți au fost de acord cu faptul că testările internaționale precum PISA, PIRLS sau TIMSS, dar și cele naționale arată că România nu asigură atingerea unui nivel bun de învățare pentru elevii săi de 15 ani.
Intervenții educaționale convenite:
§ Reglaje la nivelul curriculumului scris: planuri-cadru și programe școlare (primar și gimnaziu – revizuire), liceal (nou); pilotarea unor noi variante de curriculum în școli-pilot, conform prevederilor din Legea educației naționale nr 1/2011, cu modificările și completările ulterioare;
§ Reglaje ale contextului de învățare – starea de bine a copiilor, managementul clasei, facilitarea învățării vizibile;
§ Standarde profesionale ale profesorilor și stabilirea responsabilităților acestora față de dezvoltarea competențelor-cheie;
§ Revizuirea sistemului de formare inițială a cadrelor didactice;
§ Dezvoltarea și extinderea serviciilor de orientare și consiliere;
§ Formarea cadrelor didactice pentru oferirea de servicii de educație remedială și/sau educație incluzivă;
§ Regândirea managementul timpului de învățare – program școlar, organizarea orarului și a programului Școală după școală;
§ Dezvoltarea competentelor non-cognitive ale copiilor (încredere în sine), dezvoltarea unei mentalități pentru dezvoltare (așteptări reduse de la copii produc rezultate slabe); încurajarea rezilienței academice;
§ Analiza sistemului actual de resurse/finanțare, în special pentru elevii în situație de risc, cu prioritizarea de alocări financiare pentru cei aflați în cea mai mare nevoie;
Intervenții non-educaționale:
§ Măsuri integrate de sprijin pentru menținerea copilului în școală și accesul acestuia la educație potrivită, de calitate, cu finanțare națională și din Fondul Social European;
§ Măsuri de sprijin pentru familie (educație parentală pentru funcționarea parteneriatului de sprijin și valorizare a importanței educației);
§ Capacitatea națională întărită pentru integrarea măsurilor educaționale cu cele non-educaționale.
