Inspectorul general al Inspectorului Şcolar al Municipiului Bucureşti, Ioana Mihaela Neacşu, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că nu este de acord cu plăţile informale în sistemul de educaţie şi le transmite directorilor de şcoli ca, în cazul în care le lipsesc diverse materiale, să facă solicitări în acest sens “consiliilor locale, primăriilor, direcţiilor de administrare a învăţământului”, în loc să se adreseze “buzunarului părinţilor”.
”Nu suntem de acord cu nicio idee de plăţi informale în sistemul de educaţie. Educaţia este gratuită. Cetăţenii susţin educaţia prin taxele şi impozitele pe care le plătesc către stat şi mai ales, în Bucureştii fiind, vă pot spune că există cooperarea administraţiilor publice locale în sensul acoperirii tuturor nevoilor din şcoală. Nu înseamnă că neg existenţa unui asemenea fenomen. În urmă cu aproximativ o lună am lansat un comunicat de presă, în parteneriat cu Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi Bucureşti, prin care precizam că nu suntem de acord şi nu recomandăm părinţilor. În acel moment luaseră iniţiative individuale de a se implica în diferite activităţi de reparaţii, de pregătire a sălilor de curs în vederea începerii anului şcolar. Mai departe de atât, materialele de curăţenie, de igienă ale copiilor, conform legii, se suportă din finanţarea complementară de către administraţiile locale. Dacă există situaţii în care le lipsesc, directorii şcolilor, în loc să se adreseze buzunarului părinţilor, ar trebui să se adreseze consiliilor locale, primăriilor, direcţiilor de administrare a învăţământului. Am întâlnit şi situaţii în care şcoala avea în buget alocate de la primărie sume, dar din (…) comoditate, să folosim un termen elegant, conducerea şcolii nu a demarat achiziţia publică pentru asigurarea cu materialele respective, preferând să se adreseze părinţilor, că reprezintă o cale mai lesnicioasă de a asigura aceste materiale. Am pus în atenţie tuturor directorilor, m-am întâlnit cu toţi directorii de învăţământ la începutul anului şcolar pe sectoare şi le-am cerut cu tărie să renunţe la aceste practici. De asemenea, nu suntem de acord şi credem că nu are ce să caute în sistemul de învăţământ de stat practica acelor cadouri oferite personalului didactic cu diverse ocazii. Tot la iniţiativa părţilor se ajunge la lucruri extreme. Părinţii au ei senzaţia că acel cadru didactic se implică mai mult şi se dăruieşte mai mult la clasă dacă este mulţumit pe astfel de căi. Noi le cerem cadrelor didactice să îşi facă datoria indiferent şi să nu accepte şi să nu solicite astfel de recompense complementare. Mesajul este adresat în primul rând părinţilor. Mai ales că la nivelul colectivelor de elevi, dacă există aceste iniţiative, aproape în majoritatea situaţiilor nu toţi părinţii le agreează”, spune Neacșu.
Inspectorul general școlar spune că există în unităţile de învăţământ două entităţi de reprezentare a părinţilor. ”Vorbim, pe de-o parte, de Consiliul reprezentantiv al părinţilor care, conform regulamentului şcolar, este format din totalitatea preşedinţilor comitetelor de la clase – această structură neavând personalitate juridică. Iar o a doua entitate este, dacă e constituită – nu este nici obligatorie şi nici nu se regăseşte peste tot – Asociaţia Părinţilor care este o entitate cu personalitate juridică. Ambele sunt reglementate în regulamentul nostru şcolar, însă ce vreau să precizez: Comitetul reprezentativ al părinţilor, comitetele pe clase, neavând personalitate juridică, nu au dreptul că opereze cu fonduri. Acest fond al şcolii, dacă este colectat de către Comitetele reprezentative ale părinţilor nu este legal. Asociaţia de părinţi cu personalitate juridică poate colecta fonduri pentru că are o contabilitate şi dă seama organismelor de control. Chiar şi în această ultimă situaţie însă, sumele colectate de asociaţie nu sunt obligatorii pentru niciun părinte”, spune inspectorul.
Nu este obligatorie achiziţionarea auxiliarelor didactice pe care profesorii şi învăţătorii le recomandă la clasă. Mai ales în învăţământul primar este un adevărat elan al părinţilor care ar cumpăra zece auxiliare, pentru că au impresia că, cu cât este numărul mai mare, cu atât este mai clar garantată şi mai eficientă învăţarea copilului. Trebuie un echilibru şi o măsură în toate. Profesorii, învăţătoarele aduc şi pun la dispoziţia copilului diferite materiale didactice ajutătoare. Multe învăţătoare fac asta. Există şi metode alternative celor de achiziţiona la nesfârşit teancuri şi teancuri de cărţi. Toate aceste plăţi informale, gen fondul clasei, această goană după achiziţionarea de auxiliare, toate sunt pentru liniştea şi confortul părinţilor şi cerute de aceştia în cea mai mare parte. Nu mai vorbim de greutatea ghiozdanului bietului copil, care îşi deformează coloana.
