Ca în fiecare an, Forumul Național al Copiilor oferă o platformă pentru a discuta cele mai arzătoare subiecte ale momentului legate de nevoile copiilor din România. Tema din acest an vizează legătura dintre limitările materiale cu care se confruntă aceștia și accesul echitabil la educație de calitate.
Rolul Forumului este acela de a sprijini copiii să se organizeze pentru a-și exprima nevoile și solicitările cele mai stringente către autorități, precum și de a-și exersa dreptul la opinie și participare pe o temă vitală.
Săptămâna aceasta, 100 de copii și tineri din 13 județe și Municipiul București, cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, participanți la activități anterioare de promovare a drepturilor copilului, vor lua parte la 4 ateliere tematice. În cadrul acestora se vor dezbate nevoile legate de accesul echitabil la educație de calitate, precum și costurile acestei educații, calitatea instruirii primare și opțiunile de viitor pe care le oferă educația.
Joi, 16 iunie, delegațiile participanților la Forum vor prezenta concluziile celor trei zile în cadrul unor întâlniri cu autoritățile. În plus, un document cu recomandări, întocmit și semnat de toți copiii implicați, va fi prezentat pentru semnare și reprezentanților autorităților, ca o confirmare simbolică a faptului că ideile copiilor vor fi luate în considerare în procesul de îmbunătățire a cadrului legislativ și a politicilor publice dedicate acestora.
Documentul va fi completat periodic cu observațiile specialiștilor Salvați Copiii cu privire la modul în care soluțiile și recomandările copiilor sunt incluse în programele și politicile Parlamentului, Guvernului ori autorităților locale.
Forumul Național al Copiilor a avut, încă de la prima sa ediție, în anul 2001, scopul de a motiva copiii să se implice în realizarea și conducerea unui proces de analiză și dezbatere a unor probleme grave (violența, lipsa accesului la educație ori asistență medicală, traficul de copii, exploatarea prin muncă etc.) cu care copiii din România se confruntă în familie, comunitate sau școală.
În septembrie 2015, statele lumii și, implicit, România, și-au asumat obligația ca, în următorii 15 ani, să ia măsurile necesare pentru a eradica sărăcia și pentru a direcționa toate societățile spre o dezvoltare durabilă atentă la resursele limitate ale planetei.
Unul dintre punctele importante între Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD), formula în care s-a concretizat acest angajament, îl reprezintă dezvoltarea unor sisteme de educație de calitate (incluzive, echitabile și care să asigure învățarea pe tot parcursul vieții) pentru toți. Combaterea sărăciei și accesul la educație de calitate sunt fațete ale aceleiași monede, fără de care viitorul copiilor de azi și al generațiilor următoare va rămâne în aer.
În România, sărăcia rămane cea mai gravă problemă socială ce afectează copiii. Peste jumătate dintre copii (51%) se află în risc de sărăcie și excluziune socială, iar 31,5% dintre aceștia trăiesc în condiții de deprivare materială severă (EUROSTAT, 2015). În același timp, investițiile în educație și preocuparea pentru participarea și reușita școlară a copiilor rămân declarații fără acoperire pentru mulți decidenți. Într-un singur an școlar (2012 – 2013), aproximativ 24.400 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial (Institutul de Științele Educației, 2015).
Copiii romi sunt afectați de o vulnerabilitate suplimentară, făcând parte dintr-o comunitate supraexpusă la sărăcie, 28,2% din populația de etnie romă confruntându-se cu sărăcia absolută (MMPSPV), dar afectată grav și de discriminare și de segregare în mediul școlar. Procentul copiilor cu vârsta învățământului obligatoriu care nu merg la școală este de 22%, în cazul copiilor romi, și de 6% în cazul copiilor de alte etnii (European Union Agency for Fundamental Rights, 2014). Fără șanse echitabile de participare la o educație de calitate, generații de copii vor rămâne prizonierii sărăciei și excluziunii.
Ultimele date ale MENCS arată că pentru anul școlar anterior au fost reclamate aproximativ 19.000 de fapte de violență în școli. În mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către alți colegi, iar 1 din 4 copii a fost umilit în fața acestora (Salvaţi Copiii, 2016). Educația este direct dependentă de siguranța pe care școlile o pot oferi copiilor. La fel, participarea la educație este de multe ori condiționată de violența la care copiii sunt expuși – fie că această violență are loc în familie, în comunitate sau în școală.
