Data nașterii ar putea juca un rol foarte important în privinta modului in care se face diagnosticarea unui copil cu ADHD (tulburare de hiperactivitate deficit de atentie), sugereaza un nou studiu al oamenilor de stiinta din Taiwan.
Cercetatorii au aflat ca prescolarii si scolarii nascuti in luna august au un risc mai mare de a fi diagnosticati cu ADHD si de a primi tratament medicamentuos in acest sens, comparatic cu colegii lor din gradinita sau scoala care s-au nascut in luna septembrie.
Descoperirea nu este insa valabila in cazul adolescentilor, potrivit studiului publicat in The Journal of Pediatrics.
In Taiwan, scoala incepe pe 31 august si aceasta este data de referinta in privinta varstei la care copiii sunt inscrisi la scoala si a pragului minim ca varsta admisa.
Varsta unui copil în raport cu colegii in acelasi an scolar ar putea avea un impact semnificativ asupra diagnosticului de ADHD, cat si in legatura cu prescrierea de medicamente, a explicat dr. Mu – Hong Chen, autorul principal al studiului si specialist in psihiatria copilului si a adolescentului.
In cadrul studiului, cercetatorii au adunat informatii dintr-o bază de date de asigurări de sănătate ce contine aproximativ 380.000 de elevi din Taiwan, cu vârste cuprinse între 4 si 17 ani, fiind evaluata prevalenta copiilor diagnosticati cu ADHD in functie de luna nastere. De asemenea, a fost monitorizata si decizia de prescrierea a medicamentelor specifice pe perioada a 14 ani de scoala.
Din cauza regulilor de inscriere in scoala a copiilor Taiwan, se intampla adesea ca in cadrul aceleiasi clase, diferenta de varsta sa fie de aproape un an, a spus Chen, care a atras atentia ca acei elevi mai mici ca varsta sunt mult mai putin maturi decât colegii lor născuți în alte perioade ale anului, în special cei născuți în prima lună a anului școlar, respectiv luna august.
Intr-o cercetare anterioara, si oamenii de stiinta din Statele Unite si Canada a sugerat ca vârsta copilului poate influenta riscul diagnosticarii cu ADHD cat si stabilirea unei medicatii in cazul unui copil. Dovezile studiului din Taiwan nu fac altceva decat sa intareasca ideea ca uneori, specialistii se grabesc sa considere ca un copil mai zvapaiat si neatent este bolnav, in loc sa caute sa afle adevaratele motive care ii determina comportamentul diferit de cel al altor copii si care nu este provocat neaparat de o astfel de afectiune.
