Logopedia este disciplina psihopedagogică ce se ocupă cu educarea şi în special cu reeducarea limbajului. Studiind natura şi formele de manifestare a defectelor, tulburărilor de limbaj şi de vorbire, logopedul propune metode şi procedee de corectare adecvate.
In mod normal, achiziţia limbajului in cazul copiilor se dezvoltă în jurul a trei etape esenţiale, ale căror limite intermediare sunt relativ arbitrare, dar succesiunea lor este regulată: prelimbajul (până la 1213, uneori chiar 18 luni), limbajul mic (de la 10 luni la 2,1/2 3 ani ), limbajul (începând de la 3 ani).
Daca apar intarzieri in apariţia şi dezvoltarea limbajului, dificultăţile în emiterea unor sunete (dislalii), înlocuirea unor sunete cu altele, dificultăţi de scriere (disgrafie) sau bâlbâieli, putem vorbi tulburări de limbaj.
Logopezii au clasificat tulburările de limbaj în: tulburări de pronunţie, tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii, tulburări de voce, tulburări ale limbajului cititscris, tulburări polimorfe, tulburări de dezvoltare a limbajului, tulburări ale limbajului pe baza unor disfuncţii psihice.
Cauzele sunt multiple. Specialistul poate identifica malformaţii la nivelul aparatului fonoarticulator (limbă, dinţi, buze, corzi vocale, căi respiratorii), lipsă de stimulare şi corectare din partea părinţilor sau a adulţilor care supraveghează şi participă la educarea copiilor, cauze de natură psihică, şocuri emoţionale, blocaje afective.
Necorectate la timp, tulburarile de limbaj se consolideaza şi se agraveaza. Tulburările intelectuale se asociază cu cele de limbaj, iar tulburările de recepţie sau de emisie duc la alterarea laturii intelectuale a limbajului, cu răsunet asupra afectivităţii şi comportamentului copilului.
Sunete simple primare care sunt pronunţate în primul an de viaţă sunt vocalele, labialele pb şi lingualveolarele td, n+l. În al doilea an de viaţă apar labiodentalele fv şi linguopostpalatalele pb. Sunete primare sunt rostite în asociaţii simple fonetice ca sunet izolat, silabă directă, cuvinte scurte în care nu se succes două sau mai multe consoane. Odată apărute, sunetele primare, se articulează corect fără deformări. Sunetele complexe ce apar în jurul celui deal treilea an de viaţă sunt consoanele linguale dentale siflante sz, consoanele linguale palatale şuierătoare şj şi consoana linguală vibrantă r. Până la apariţia acestor ultime consoane ce necesită precizie şi mişcări fine ale organului lingual, copilul pronunţă cuvintele în care acestea sunt incluse, omiţândule sau înlocuindule cu alte sunete. Spre deosebire de sunetele simple primare ce apar în primii doi ani de viaţă, consoanele complexe adeseori nu pot fi dintr-o dată corect articulate. Când asemenea abateri sunt mici, se rezolvă de la sine prin exersarea pronunţării.
