Credincioşii îl prăznuiesc luni pe Sfântul Apostol Andrei, sarbatoare inscrisa în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995. In 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfantul Andrei “Ocrotitorul României”. Ziua de prăznuire a sfântului, 30 noiembrie, a fost proclamată sărbătoare bisericească naţională, ziua Sfântului Andrei fiind declarată prin lege sărbătoare publică şi este zi liberă din 2012.
Sfantul Apostol Andrei s-a numit şi “Cel dintâi chemat” întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată cunoscută pentru obiceiul de a pune grâu la încolţit pentru testarea belşugului din anul următor.
Numele “Andrei” derivă din grecescul “Andreas”, care înseamnă “viteaz”, “bărbătesc”.
Conform Bibliei, Andrei este fratele apostolului Petru. Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul. Când a văzut, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan arătând către Iisus şi zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”, Andrei l-a urmat pe Hristos, spunându-i fratelui său Petru: “Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos”. De aceea Andrei a fost numit “Cel dintâi chemat”.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei apare, în 30 noiembrie, în calendarele ortodox, romano-catolic, lutheran şi anglican. În Scoţia, însă, el este sărbătorit la 9 mai, data primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.
Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre momentele în care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică. Se crede că în această noapte “umblă strigoii” să fure “mana vacilor”, “minţile oamenilor” şi “rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, ţăranul român foloseşte usturoiul.
În noaptea Sfântului Andrei se desfăşoară, astfel, cea mai importantă “acţiune”: păzitul usturoiului. Fete şi flăcăi veghează şi petrec, tocmai pentru ca usturoiul să capete calităţile necesare pentru a-i proteja împotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brâu va servi drept remediu terapeutic şi va aduce peţitori.
Tradiţia mai spune că fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearcă să-şi afle viitorul. Astfel, ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soţ. Tot pentru a-şi vedea ursitul, fetele stau peste noapte în faţa unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul acestuia.
Unii bătrâni observă cerul în noaptea de Sfântul Andrei şi prezic dacă noul an va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dar şi dacă va fi pace sau război.
