Implicarea tatalui in cresterea copilului, esentiala pentru obtinerea egalitatii de gen

Egalitatea de gen necesită o revoluţie în viaţa bărbaţilor şi a băieţilor şi obţinerea acesteia implică modificări urgente de politică, conform raportului realizat de MenCare şi lansat la nivel mondial

Implicarea taţilor este esenţială pentru obţinerea egalităţii de gen. Taţii sunt foarte importanţi în dezvoltarea copilului şi sunt, din punct de vedere biologic, la fel de capabili pentru a oferi îngrijire precum mamele. În plus, taţii care au legături strânse cu copiii lor trăiesc mai mult, au mai puţine probleme de sănătate şi sunt mai productivi şi, în general, mai fericiţi: acestea sunt printre rezultatele importante ale primului raport State of the World’s Fathers (SOWF) – Situația taților la nivel mondial, o analiză de referinţă privind paternitatea bazată pe sute de studii din toate ţările lumii cu date disponibile, lansat astăzi, la New York și Bruxelles. Studiul este realizat de MenCare și susținut de Save the Children, Promundo, Sonke Gender Justice, Rutgers şi Alianţa MenEngage.

Într-o perioadă în care o mare parte dintre țările lumii urmează să marcheze rolul taţilor în această lună, Ziua Tatălui fiind sărbătorită pe 21 iunie în multe ţări, raportul SOWF relevă câteva disparități care persistă de foarte mult timp. În continuare femeile petrec de 2-10 ori mai mult timp decât bărbaţii având grijă de copii (sau persoanele mai în vârstă). Aceste inegalităţi persistă în pofida faptului că femeile în ziua de azi reprezintă 40% din forţa de muncă globală şi 50% din producătorii de hrană ai lumii. Deşi în creştere, munca de îngrijire neremunerată din partea bărbaţilor nu ţine pasul cu participarea femeilor la forţa de muncă.

De fapt, în nicio ţară din lume bărbaţii şi băieţii nu împart activităţile domestice şi de îngrijire neremunerate cu femeile şi fetele în mod egal. Acest dezechilibru are efecte negative. Dăunează bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Femeile pierd oportunităţi de muncă şi venit, iar fetelor li se răpeşte deseori dreptul la educaţie, ceea ce exacerbează inegalitatea de gen şi sărăcia bazată pe gen. Fetele şi băieţii pierd beneficiile de a avea un tată implicat, iar bărbaţii ratează legăturile şi apropierea pe care le oferă paternitatea. Chiar şi economiile au de suferit. Dacă femeile ar putea participa la piaţa muncii la fel ca bărbaţii, produsul intern brut (PIB) ar creşte în Statele Unite cu până la 5%, în Japonia cu 9%, în Emiratele Arabe Unite cu 12%, iar în Egipt cu 34%.

Raportul arată că lipsa unor politici de susţinere, în special concedii de paternitate pentru taţi, reprezintă o parte din problemă. Între 61 şi 77% dintre taţi spun că ar munci mai puţin dacă acest lucru ar însemna că ar avea mai mult timp cu copiii lor. Însă, deşi se oferă acum concediu de maternitate în aproape toate ţările, doar 92 de ţări oferă concediu pentru taţi; în jumătate dintre acestea, concediul este sub trei săptămâni. În Islanda, care pare a fi campioană mondială în ceea ce priveşte utilizarea concediului de paternitate de către bărbaţi, există în medie 103 zile de concediu plătit, dar reprezintă totuşi doar o treime din concediul de maternitate. Politicile privind concediul pentru taţi, dacă sunt create bine, au potenţialul de a transforma relaţiile de gen acasă, la locul de muncă şi în societate în general. În Anglia, pentru taţii care şi-au luat concediu după naşterea copilului, probabilitatea să participe la hrănirea bebeluşului şi să se trezească odată cu bebeluşul noaptea după 8-12 luni a fost cu 19% mai mare decât în cazul taţilor care nu şi-au luat concediu. Un studiu din

Suedia a arătat că fiecare lună în care taţii şi-au luat concediu de paternitate a crescut venitul mamelor cu 6,7%, măsurat 4 ani mai târziu, mai mult decât pierduseră atunci când şi-au luat ele însele concediu de îngrijire a copilului. Într-adevăr, nicio altă modificare de politici nu s-a dovedit la fel de eficientă precum concediul plătit, netransferabil pentru taţi, în ceea ce priveşte participarea în creştere a bărbaţilor la îngrijirea copilului

Raportul arată că egalitatea de gen nu poate fi obţinută decât dacă bărbaţii se implică în îngrijirea copiilor şi familiilor lor, un subiect „aproape inexistent în politicile publice şi în discursul public”. Conform raportului, mai multe informaţii cu privire la beneficiile paternităţii pentru bărbaţi şi pentru familiile lor – în special, studii de cercetare cu privire la nevoile copiilor pentru dezvoltare – sunt necesare urgent şi s-ar putea dovedi esenţiale pentru a avea modificări eficiente de politici.

În jur de 80% dintre bărbaţi şi băieţi vor deveni taţi şi aproape toţi bărbaţii au măcar o mică legătură cu copiii în relaţiile de îngrijire. Acestea pot avea loc într-o familie extinsă sau una restrânsă, cu părinţi care trăiesc împreună sau nu. În pofida acestui lucru, implicarea bărbaţilor abia acum începe să fie introdusă pe agenda globală a egalităţii de gen

Publicat de MenCare, o campanie globală pe tema paternităţii, raportul SOWF încearcă să ofere o imagine periodică, bazată pe date, asupra contribuţiilor bărbaţilor la îngrijirea şi creşterea copiilor la nivel global, abordând patru aspecte legate de paternitate: activităţi neremunerate de îngrijire acasă; sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturi în acest sens, precum şi sănătatea mamei, nou-născutului şi a copilului; îngrijirea furnizată de bărbaţi şi violenţa împotriva copiilor şi a femeilor; dezvoltarea copilului.

“Acest prim raport State of the World’s Fathers reafirmă faptul că taţii sunt persoane importante pentru copii şi că îngrijirea copiilor este benefică pentru taţi,” declară Gary Barker, autor al raportului SOWF şi Director Internaţional, Promundo, “şi, cu acesta, dorim să începem să punem bazele pentru influenţarea viitoarelor politici şi programe din întreaga lume care să abordeze lipsa actuală a participării echitabile a bărbaţilor şi băieţilor în îngrijire şi ideile rigide legate de gen – şi răul pe care îl fac aceste aspecte femeilor, copiilor şi chiar bărbaţilor înşişi. Egalitatea de gen necesită o revoluţie în viaţa bărbaţilor şi băieţilor, inclusiv participarea lor totală la viaţa domestică.”

REZULTATE ESENŢIALE:

ACTIVITĂŢI DE ÎNGRIJIRE NEREMUNERATE ACASĂ

Deşi în creştere, munca de îngrijire neremunerată din partea bărbaţilor nu ţine pasul cu participarea femeilor la forţa de muncă. Munca de îngrijire depusă de bărbaţi diferă de la o ţară la alta şi de la o familie la alta, dar niciunde bărbaţii şi băieţii nu contribuie în mod egal.

• Timpul petrecut de femei şi responsabilitatea pentru îngrijirea neremunerată rămân disproporţionate faţă de bărbaţi: femeile petrec de 2-10 ori mai mult, în medie, având grijă de un copil sau o persoană mai în vârstă decât bărbaţii.
• Femeile petrec mai mult timp pentru munca plătită şi neremunerată la un loc, inclusiv în economiile dezvoltate: femeile din statele OCDE petrec cu 22 de minute/zi mai mult pentru munca de îngrijire plătită şi neremunerată decât bărbaţii. Cele mai mari diferenţe se regăsesc în America Latină, unde femeile petrec între 6 şi 23 de ore pe săptămână mai mult decât bărbaţii.
• Femeile, spre deosebire de bărbaţi, petrec de peste 3 ori mai mult timp pentru munca de îngrijire neremunerată în Mexic, Noua Zeelandă şi Japonia; aproape de 5 ori mai mult în Coreea; de 8 ori mai mult în Africa de Sud; şi aproape de 10 ori mai mult în India. Chiar şi în Europa, care, ca regiune, a obţinut cel mai mare grad de egalitate, femeile înregistrează în medie 26 de ore de muncă domestică şi de îngrijire pe săptămână, spre deosebire de 9 ore pe săptămână în cazul bărbaţilor
• Povara dublă purtată de multe femei le reduce abilitatea de a contribui la economia gospodărească, precum şi de a-şi dezvolta propriile competenţe şi talente în afara casei. Într-un studiu realizat în America Latină şi Caraibe, peste 50% dintre femeile între 20 şi 24 de ani au declarat că responsabilităţile neremunerate acasă reprezintă motivul principal pentru care nu pot să îşi caute un serviciu plătit
• Studii din India, Taiwan, Vietnam şi Malaiezia arată că vârsta copiilor şi satisfacţia bărbaţilor în căsnicie, precum şi relaţia acestora cu proprii lor taţi, sunt factori importanţi de schimbare
• Între 61 şi 77% dintre taţi declară că ar lucra mai puţin dacă aceasta ar însemna să petreacă mai mult timp cu copiii lor.
• Deşi se oferă acum concediu de maternitate în aproape toate ţările, doar 92 de ţări oferă concediu de creştere a copilului pentru taţi. Islanda pare a fi campioană mondială în ceea ce priveşte utilizarea concediului de paternitate de către bărbaţi: bărbaţii beneficiază aici în medie de 103 zile de concediu plătit. Concediul de maternitate în Islanda însă rămâne încă de 3 ori mai mare. În alte ţări, taţii beneficiază doar de 20% din concediul de care beneficiază femeile.

SĂNĂTATE SEXUALĂ ŞI REPRODUCTIVĂ ŞI DREPTURI ÎN ACEST SENS (SRHR) ŞI SĂNĂTATEA MAMEI, NOU-NĂSCUTULUI ŞI A COPILULUI (MNCH)

Raportul oferă dovezi conform cărora, deşi nevoile de sănătate sexuală şi reproductivă neîmplinite continuă să fie cea mai mare ameninţare în ceea ce priveşte sănătatea femeilor şi a fetelor în întreaga lume, bărbaţii nu au fost implicaţi adecvat în soluţie.

• În emisfera sudică, prezenţa bărbaţilor la vizitele prenatale variază foarte mult, de la 96% în Maldive la doar 18% în Burundi. Însă, taţii din întreaga lume sunt deseori puţin implicaţi în timpul sarcinii şi absenţi la naştere şi în primele luni de viaţă ale copilului, în pofida dovezilor care sugerează că implicarea bărbaţilor şi a băieţilor poate avea beneficii importante pentru sănătatea mamei şi a copiilor
• Contracepţia este încă văzută global ca fiind în principal responsabilitatea femeilor. “75% dintre utilizatorii de metode contraceptive la nivel mondial sunt femei, deși acestea reprezintă jumătate din populație.
• O femeie moare la fiecare 2 minute în urma complicaţiilor asociate cu sarcina şi naşterea. La nivel global, 34 din 1.000 de bebeluşi vii la naştere mor înainte de a împlini un an, iar 46 din 1.000 mor înainte de vârsta de 5 ani.
• Implicarea taţilor înainte, în timpul şi după naşterea unui copil s-a dovedit a avea efecte pozitive asupra sănătăţii mamei, utilizării de către femei a serviciilor de sănătate pentru mame şi nou-născuţi şi asupra sprijinului şi implicării pe termen lung ale taţilor în vieţile copiilor.

• Un studiu de cercetare realizat recent în ţările cu venit mic şi mediu a arătat că implicarea bărbaţilor a fost semnificativ asociată cu îmbunătăţirea participării la naştere, utilizarea serviciilor postnatale şi un număr mai mic de decese în rândul femeilor la naştere.
• În ţările cu venit ridicat, prezenţa taţilor s-a dovedit utilă în încurajarea şi susţinerea mamelor să alăpteze.
• Susţinerea taţilor influenţează şi decizia femeilor de a-şi imuniza copiii şi de a apela la servicii medicale în cazul bolilor copilăriei.

VIOLENŢA BĂRBAŢILOR ÎMPOTRIVA FEMEILOR ŞI A COPIILOR

Raportul reiterează faptul că majoritatea femeilor afectate de acte de violenţă sunt victime ale partenerului. Raportul analizează modul în care factorul de gen în creşterea copilului şi experienţele de violenţă în copilărie pot determina anumiţi bărbaţi să folosească violenţa împotriva femeilor şi a copiilor la maturitate. Rezultatul este că doar o minoritate a copiilor ajung la maturitate fără a experimenta sau fără a fi martori la un anumit tip de violenţă în familie, şcoală sau comunitate – deseori din partea adulţilor care ar trebui să aibă grijă de ei.

• Aproximativ 1 din 3 femei la nivel global este victimă a violenţei din partea partenerului de viaţă – un nivel pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii l-a denumit o “epidemie.”
• Un studiu de cercetare din Norvegia a arătat că incidenţa violenţei împotriva femeilor şi a copiilor în gospodăriile dominate de taţi este de 3 ori mai mare decât în gospodăriile mai echitabile.
• Violenţa bazată pe gen (GBV) împotriva femeilor însărcinate variază de la 2% în Australia, Cambogia, Danemarca şi Filipine la 14% în Uganda.
• Între 500 milioane şi 1,5 miliarde de copii se confruntă cu violenţa în fiecare an şi 60% dintre copiii cu vârste între 2 şi 4 ani din întreaga lume (aproape 1 miliard de copii) sunt supuşi pedepselor fizice din partea celor în grija cărora se află în mod regulat.
• Cea mai comună formă de violenţă a părinţilor împotriva copiilor o reprezintă pedeapsa corporală, inclusiv pedeapsa fizică şi umilitoare, iar această practică este larg răspândită.
• Aproximativ 75% dintre copiii cu vârste între 2 şi 14 ani au parte de disciplină violentă în casă în ţările cu venit mic şi mediu
• Studiile din ţările cu venit mare sugerează că între 45 şi 70% dintre copiii ale căror mame sunt victime ale violenţei sunt supuşi unui abuz fizic.

DEZVOLTAREA COPILULUI

Conform raportului, copiii au nevoie de cel puţin un îngrijitor profund implicat şi dedicat pentru a se dezvolta şi acesta poate fi bărbat sau femeie. Copiii au nevoie de îngrijire şi societatea are nevoie ca bărbaţii – ca taţi biologici sau sociali – să se implice în această îngrijire .

• Natura a înzestrat bărbaţii din punct de vedere biologic pentru a dezvolta legături emoţionale cu copiii la fel ca femeile. Cu alte cuvinte, copiii influențează în mod similar dezvoltarea mamelor şi taţilor, la fel cum taţii şi mamele influențează copiii.
• Implicarea taţilor a fost legată de niveluri scăzute de depresie, teamă şi îndoială de sine la copiii deveniţi tineri adulţi şi, de asemenea, poate proteja copiii de sex masculin împotriva delincvenţei.
• Nivelurile de implicare a taţilor în activităţile educaţionale ale copiilor diferă mult de la o ţară la alta: între 10% dintre taţi în Swaziland şi 79% în Muntenegru raportează că se implică în cel puţin o activitate de învăţare cu copiii lor.
• Cu toate acestea, locuitul separat nu este egal cu absenţa, deoarece taţii menţin deseori niveluri diverse de implicare cu copiii. În Anglia, 87% dintre taţii care trăiesc separat declară că au contact cu copiii lor şi aproape 50% declară că copiii locuiesc cu ei în mod regulat.

APEL LA ACŢIUNE PRIN DEZVOLTAREA DE POLITICI

• Statele ar trebui să adopte şi să implementeze politici privind concediul de creştere a copilului atât pentru mame cât şi pentru taţi care să garanteze un concediu plătit echitabil şi netransferabil între părinţi.
• Statele ar trebui să adopte şi să implementeze politici în sectorul public de sănătate care să promoveze şi să susţină implicarea, educarea şi conştientizarea bărbaţilor şi a băieţilor în ceea ce priveşte sănătatea sexuală şi reproductivă şi drepturile în acest sens, implicarea bărbaţilor în sănătatea mamei şi a copilului, înainte şi după naşterea copilului.
• Statele ar trebui să adopte şi să aplice legi care să interzică pedepsirea fizică şi umilitoare a copiilor şi să implementeze legile prin politici care promovează creşterea non-violentă a copiilor și implicarea taţilor, mamelor, educatorilor şi asistenților sociali.
• Statele ar trebui să adopte şi să implementeze politici care încurajează şi susţin în mod specific implicarea taţilor şi a îngrijitorilor în dezvoltarea timpurie, îngrijirea şi educarea copiilor.

Raportul integral Situația taților la nivel mondial (State of the World’s Fathers – SOWF) se găsește aici.