5 iunie – Ziua Nationala Impotriva Violentei asupra Copiilor

De Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copilului, Organizația Salvați Copiii România atrage atenția asupra nivelului ridicat al abuzului și neglijării copilului în societatea românească, precum și asupra faptului că familia este locul în care se petrec majoritatea covârșitoare a situațiilor de abuz și violență asupra copiilor.

Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, la finalul anului 2014 a fost sesizat oficial un număr total de 12.542 de situații de abuz asupra copilului, din care 11.721 (93%) au avut loc în cadrul familiei – cifre care nu reflectă pe deplin realitatea, dată fiind utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituțiile de profil.  

Din totalul cazurilor de abuz asupra copiilor, 6.800 (54%) au fost înregistrate în mediul rural, iar 5.742 (46%), în mediul urban. Distribuția pe grupe de vârstă a copiilor care devin victime ale abuzului în familie este următoarea:

Repartizarea pe grupe de vârstă a cazurilor de abuz înregistrate în 2014

O primă analiză a datelor arată că grupele de vârstă cu riscul cel mai ridicat de abuz din partea părinților sunt preșcolaritea și pubertatea, adică acele etape de dezvoltare asociate în mod direct cu creșterea nevoii de autonomie și afirmare de sine a copilului, simultan cu contestarea regulilor și autorității parentale. În ciuda faptului că, din perspectiva dezvoltării copiilor, aceste etape sunt extrem de importante, solicitând empatie și suport din partea adulților, reacțiile acestora se subscriu într-o măsură mai mare în categoria pedepselor și comportamentelor abuzive.

În plus, în ciuda percepției sociale, care arată că frecvența comportamentelor provocatoare este mai mare în rândul băieților, cu un risc ridicat de apariție a abuzului în relația părinte-copil, numărul fetelor care cad victimă violenței în familie – 6.360 – este mai mare (51%), comparativ cu cel al băieților – 6.182 (49%).

Ca urmare a raportării cazurilor de abuz, 9.307 copii au rămas în familie (74%), iar 3.042 au primit măsură de plasament de urgență din partea DGASPC (25%). În cazul a 528 de copii s-a decis începerea urmăririi penale, iar pentru 191 dintre aceștia, instanța a dispus plasament de urgență. Tipurile de abuz raportate sunt următoarele:

Repartizarea pe tipuri de abuz a cazurilor înregistrate în 2014

Potrivit Studiului sociologic la nivel național – “Abuzul şi neglijarea copiilor” – realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, cu sprijinul Direcţiei pentru Protecţia Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice, nivelul abuzului fizic uşor şi moderat, în rândul populaţiei de părinţi, are o incidenţă cuprinsă între 38 (din mărturiile părinților) și 63 (din mărturiile copiilor) de procente. În acelaşi timp, aproximativ 20% dintre părinţi (la care se adaugă şi alte persoane care au copii în îngrijire) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecţie.

Aceste cifre sunt îngrijorătoare și arată că, în ciuda interzicerii prin lege, de peste 10 ani, a oricărei forme de violenţă asupra copiilor, în cadrul familiei, părinţii nu numai utilizează în continuare pedeapsa corporală în practica educaţională de zi cu zi, însă un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educare a copilului.

„Cifrele prezentate mai sus nu pot fi decât normale într-o țară în care “bătaia este ruptă din rai” și “unde dă mama crește”. Foarte mulți părinți se sprijină pe exemplele de înțelepciune populară pentru a-și justifica atitudinea și comportamentul de pedeapsă față de copii. Ei au ca sistem de referință propria copilărie, în care au fost loviți, etichetați, certați de către părinții lor, iar bătaia le este extrem de familiară. Trebuie de asemenea ținut cont de faptul că, în România, rareori părinții primesc sprijin pentru a învăța cum să își educe corect și sănătos copiii.” – Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România

În ceea ce priveşte actele de abuz fizic sever, se remarcă diferenţe radicale între răspunsurile oferite de părinţi şi cele oferite de copii. Spre exemplu, aproximativ 1% dintre părinţi afirmă că s-a întâmplat (în ultimul an) să îşi bată copilul folosind un obiect (curea, băţ, nuia), comparativ cu aproximativ 30% dintre copii, care au răspuns afirmativ la aceeași întrebare. Consecinţele pentru evoluţia şi dezvoltarea copilului includ, printre eltele, riscul crescut de apariţie a unor probleme severe de sănătate mintală – de tipul tulburare de stres postraumatic, depresie, tulburare de conduită în adolescenţă, consum de substanţe etc.

În ceea ce priveşte sancţionarea comportamentelor inadecvate în familie, cei mai mulţi părinţi afirmă că preferă să anuleze copilului anumite privilegii, să lase copilul să suporte consecinţele care decurg din fapta sa sau să îi retragă sprijinul pentru activităţile pe care acesta le preferă. Analizând răspunsurile oferite de copii, observăm că principalele pedepse sunt interzicerea accesului la calculator (47% din cazuri), neacordarea permisiunii de a ieși afară la joacă (31%) sau restricţionarea accesului la televizor (6%).

48% dintre părinţi afirmă că în familia lor copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancţionat niciodată. Principalele pedepse menţionate de părinţi pot fi grupate, după frecvenţa apariţiei, astfel: interzicerea unr activităţi (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricţionarea ieşitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricţionarea banilor de buzunar, bătaie (cu palma/cureaua).

19% dintre părinţi afirmă că „au folosit ameninţări pentru a convinge” copilul să îi asculte, comparativ cu 34% dintre copii care declară acelaşi lucru. În acelaşi timp, însă, abuzul verbal, în familie, este situat între aproximativ 2 şi 5 procente în populaţia studiată, iar abuzul emoţional, în jurul valorii de 3%. Analizând răspunsurile oferite de copii, abuzul verbal are o valoare de aproximativ 16%, incidenţa fiind cu aproximativ 10 procente mai mare comparativ cu datele oferite de părinţi. Analizate împreună, aceste cifre arată că, în relaţia părinte-copil, în situaţii diferite de diciplinare, sunt utilizate comportamente şi mesaje pe care nici copiii şi nici părinţii nu le definesc corect ca practici de abuz emoţional şi verbal.

Astfel, este relevată încă o dată nevoia de educaţie, atât în rândul copiilor cât şi în rândul părinţilor, cu privire la manifestările şi consecinţele diferitelor forme de abuz asupra copiilor, cât şi cu privire la educaţia parentală din perspectiva drepturilor copiilor.

În ultimii 5 ani, în cadrul centrelor de consiliere pentru copil și familie pe care Salvați Copiii le-a deschis în București, Mureș, Suceava, Iași și Timisoara, 13.126 de copii și 9.647 părinți au beneficiat de servicii specializate de consiliere psihologică și de programe de educație parentală pozitivă. De asemenea, din anul 2013, Salvați Copiii pune la dispoziția celor interesați resurse de educație parentală accesibile pe site-ul www.parintibuni.ro