Hemiplegia, adică acea paralizie totală sau parțială a unei jumătăți a corpului, care face imposibilă mișcarea sau alterează tonusul musculaturii membrelor, se poate trata, susține dr. Cristina China, medic primar medicină fizică și recuperare medicală la Clinica Bio Ortoclinic. Condiția: recuperarea să înceapă la cel mult două luni de la apariția bolii.
Accidentele vasculare cerebrale sunt tot mai frecvente în rândul persoanelor tinere, iar diabetul, obezitatea și colesterolul crescut sunt motivele pentru care vârsta la care apare un accident vascular cerebral este tot mai mică, susțin oamenii de stiintă de la Universitatea Cincinnati, SUA.
Cel mai frecvent, hemiplegia sau hemipareza se produce în urma unui accident vascular cerebral, (ischemic sau hemoragic), a unui traumatism cranio-cerebral, a unei tumori cerebrale sau a unei infecții a sistemului nervos central, iar în funcție de creșterea sau scăderea tonusului muscular, poate să fie spastică sau flască.
Deficitul motor apare din cauza unei leziuni a căii piramidale, fascicul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pâna la diferite niveluri ale măduvei spinării și transmit comanda de contracție mușchilor. Urmarea: bolnavul nu mai pupate sta în picioare, nu mai poate merge, nu se poate hrăni, îmbrăca sau spăla. “Pe lângă deficitul motor apar și alte pertubări ale funcțiilor normale cum sunt : alterarea echilibrului, tulburări de coordonare, pierderea controlului sfincterian, dureri musculo-articulare, dificultate la înghițire, tulburări de sensibilitate, tulburări de percepție și comunicare, tulburări de vedere, pareză facială, tulburări de personalitate și emoționale, tulburări cognitive, ajungând în cazurile grave pâna la dementa”, explică dr. Cristina China, medic primar medicină fizică și recuperare medicală la Clinica Bio Ortoclinic.
Potrivit specialistului, starea pacienților tinde să se îmbunătățească în timp, dar gradul de recuperare a funcțiilor și durata recuperării depend de tratamentul de reabilitare și de susținerea familiei, oferite bolnavului. “Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia intrun plan de recuperare complex și individualizat, nelimitat de timp, care începe în secția de terapie intensivă și se continuă atât într-un serviciu de reabilitare medicală cât și la domiciliul pacientului”, susține medicul.
Nu e loc de întârzieri!
Studiile arată că întârzierea mai mare de 2 luni, a tratamentului recuperator dublează perioada de reabilitare. În primele 6-8 luni de la instalarea bolii este necesar să se facă recuperare continuă, . Este recomandată efectuarea unui program zilnic de 1-2 ore, în una sau două etape, minim 5 zile/saptamâna, cel puțin în primele 2-3 luni de la debut, iar implicați în tratament să fie medicul neurolog, medicul de reabilitare medicală, psihologul, kinetoterapeutul, fizioterapeutul, ergoterapeutul și ortezistul.
Ulterior, în condițiile unei evoluții favorabile și a efectuării independente a programului recuperator de către pacient, ședințele supravegheate pot avea loc de 2 ori/saptamâna, timp de minim 1 an. “Importanta tratamentului de reabilitare este enormă atât din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cât și din punctul de vedere al societății, bolnavul putându-și recâstiga autonomia pentru autoingrijire și uneori chiar activitatea productiva”, susține specialistul în recuperare al Bio Ortoclinic.
Dr. Cristina China subliniază că succesul terapiei este în mare măsură condiționat de gradul de colaborare al pacientului. “Trebuie să reușim să “împăcăm” pacientul cu boala sa, să-l învățam ce înseamnă reabilitarea în această suferință și cum să folosească instrumentele pe care această știință le are, pentru a-și controla și ameliora dizabilitatea indusă de boala”, subliniază specialistul.
Recuperarea implică o aparatură specială
Tratamentul nu este susținut însă doar de către medici, ci și de aparatura de electroterapie pentru generarea curenților de joasă și medie frecvență, de cea cu ultrasunete și unde scurte, de aparatul pentru laser-terapie și shockwave-terapie sau de cel pentru generarea de câmpuri magnetice de joasă frecvență. De asemenea, bolnavul are program de recuperare în sală, cu kinetoterapeutul, folosind spalierul, bicicleta ergometrică, pedalierul, dar trece si pe la masa de terapie ocupațională, unde îi sunt testate sensibilitatea și abilitatea, precum și tensiunea din timpul tratamentului.
Pacientul trece prin mai multe teste de evaluare
La stabilirea diagnosticului, alături de examenul clinic se folosesc următoarele teste de evaluare: scală FIM (Funcțional Independence Measure) și aprecierea activităților zilnice ADL (Activities of Daily Living) și IADL ( Instrumental Activities of Daily Living) pentru evaluarea independenței funcționale, scala VAS pentru durere, scala Ashworth modificată pentru testarea spasticității, scala FAC pentru evaluarea mersului, scala Rankin și fișa de bilanț a pacientului hemiplegic, testul MMSE (Mini Mental State Evaluation) pentru evaluarea stării cognitive, precum și testarea compliantei și încrederii pacientului față de tratament.
