„Pentru sistemul naţional de educaţie, prima filă din calendar este 15 septembrie, ziua în care, în mod tradiţional, se aude clopoţelul în învăţământul preuniversitar românesc.
Le urez tuturor elevilor, «Bun venit la şcoală!», le mulţumesc învăţătorilor şi profesorilor pentru tot ceea ce fac şi îi asigur că o să fiu, ca şi până acum, aproape de ei şi de problemele cu care se confruntă. De asemenea, vreau să mulţumesc părinţilor pentru că sunt alături de şcoală. Nu în ultimul rând, mulţumesc autorităţilor locale care s-au îngrijit ca, la 15 septembrie, şcolile să îi primească pe elevi în bune condiţii. Această triadă, profesor-părinte-autoritate locală sau centrală, este cea care se ocupă, de fapt, pe diferite paliere, de educaţia copiilor de astăzi şi a adulţilor de mâine.
Chiar dacă nu toate şcolile din România dispun, în acest moment, de acele condiţii materiale de care elevii unui stat european, la început de secol al XXI-lea, au nevoie, vă asigur că de dăruire şi de competenţă din partea dascălilor nu ducem lipsă. Pentru cei mai mulţi dintre profesori, şcoala reprezintă mediul de viaţă, locul unde şi-au petrecut cea mai mare parte a timpului, mai întâi ca elevi, apoi de partea cealaltă a catedrei, unde au slujit cu devotament zeci de ani. Societatea datorează un respect profund dascălilor, deoarece pentru noi, ca adulţi, cea mai valoroasă moştenire pe care o putem lăsa copiilor este instruirea şi formarea – în familie şi în şcoală.
Profesorii pe care elevii nu îi uită niciodată sunt cei care îi ajută pe tineri să fie mai buni. Acei dascăli implicaţi în formarea continuă a elevilor, cei care îşi sacrifică serile şi câte un sfârşit de săptămână, dezvoltând planul orei, şi care nu predau doar lecţia, ci o fac să ia viaţă în mintea copiilor. Şi mai ales profesorii care văd potenţialul elevilor lor, chiar şi atunci când elevii înşişi nu îşi cunosc potenţialul de dezvoltare intelectuală. Căci, oricât de mult am îmbunătăţi sistemul şi am perfecţiona Legea Educaţiei Naţionale, performanţa şcolară se face în sala de clasă.
Cred cu tărie că şcoala românească are nevoie de stabilitate şi predictibilitate, dar, în acelaşi timp, are nevoie de modernitate, de adaptare la realităţile şi nevoile societăţii contemporane. Ea trebuie să fie atractivă pentru elevi atât prin formă, cât şi prin conţinut. De asemenea, ea trebuie să ofere fiecărui tânăr acele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe necesare parcursului profesional pe care fiecare şi-l alege.
În condiţiile în care revoluţiile din tehnologia informaţiei au demolat barierele dintre ţări şi au conectat oameni din toată lumea, economia actuală a ajuns să fie dominată de acele ramuri industriale care angajează o forţă de muncă tot mai instruită şi mai calificată. Prin urmare, de bunul mers al sistemului de învăţământ ar trebui să fie interesată toată lumea, deoarece şcoala pregăteşte specialiştii de mâine din orice domeniu. Practic, succesul nostru ca naţiune depinde de abilitatea de a educa tânăra generaţie, cel puţin la nivelul la care se practică în ţările dezvoltate la care trebuie să ne raportăm.
Pentru a reuşi în acest demers obligatoriu, trebuie să înţelegem că scopul şcolii nu este acela ca, la finalul ciclului de învăţare, să avem o ierarhie a elevilor de care să ne bucurăm, atunci când ştacheta este sus sau, dimpotrivă, să ne alarmăm, atunci când nivelul de pregătire coboară. Menirea şcolii este aceea de a oferi tinerilor şanse egale în viaţă. În acest sens, performerii sistemului educaţional trebuie stimulaţi şi încurajaţi, dar, în acelaşi timp, cei aflaţi în dificultate, cei care se confruntă cu probleme materiale sau nu au un acces facil la şcoală, trebuie sprijiniţi.
Educaţia are un rol social major. Prin modul în care se raportează la elevii cu risc de abandon, la cei care provin din familii fără posibilităţi materiale sau din zone mai puţin dezvoltate economic, prin modul în care îi tratează pe elevii care nu reuşesc să treacă din prima un examen, şcoala reglează de fapt raporturile sociale. Şi toate aceste raporturi sociale au şi implicaţii economice. Iată de ce trebuie să dăm dovadă de responsabilitate şi, fără a face rabat de la calitate, să oferim elevilor care încep, astăzi, şcoala cât mai multe şanse şi oportunităţi de dezvoltare personală şi profesională.
România doreşte să ofere şanse corecte în viaţă fiecărui cetăţean. Însă, toţi participanţii la actul didactic – profesori, elevi şi părinţi – trebuie să fie conştienţi de faptul că doar o educaţie solidă le conferă libertatea de a alege ce vor să facă în viaţă.
Trebuie să fim optimişti şi să avem încredere în capacităţile noastre. Debutul anului şcolar este întotdeauna un moment de emoţie, de bucurie şi de optimism. Avem însă suficiente motive să privim cu încredere spre viitor. În ultimii ani, în sistemul de educaţie au fost corectate o serie de erori comise în trecut, iar direcţia în care mergem este cea corectă, atât din perspectiva finanţării, cât şi a modernizării structurale.
Le doresc elevilor mult succes, spor la învăţătură şi să asculte de profesori şi de părinţi! Acestora din urmă le adresez rugămintea să rămână aproape de şcoală, iar cadrelor didactice le urez putere de muncă şi îi asigur de întreg sprijinul Ministerului, întrucât au privilegiul de a modela şi pregăti copiii şi tinerii României, cea mai de preţ resursă a acestei ţări!”
