Somnul bebelușului este unul dintre principalele subiecte de discuție odată cu venirea acasă a acestuia.
Fie că vorbim despre întrebările legate de camera în care acesta ar trebui să doarmă: împreună cu părinții sau singur? sau că avem în vedere orarul de somn al copilului: doarme prea puțin? sau prea mult? ar trebui să păstrăm liniște deplină sau dimpotrivă?, părinții acordă o mare importanță somnului micuțului lor.
„Co-sleeping” sau „bed-sharing” este fenomenul dormitului în pat cu copilul, ponderea părinților care îl practică fiind de 60% în rândul familiilor din Suedia.
Părerile specialiștilor sunt însă împărțite întrucât trebuie puse în balanță argumentele care sunt în favoarea acestei practici, precum și opiniile contra.
Copiii se nasc cu un temperament bine definit : 40% dintre aceștia sunt liniștiți, sociabili, autonomi și adaptabili, în vreme ce 10-20% sunt catalogați a fi „dificili”: plâng frecvent, se tem de persoanele străine și nu suportă izolarea completă. În cazul celei de-a doua categorii de copii, părinții vor fi nevoiți să doarmă cu aceștia în aceeași cameră, cel puțin până la vârsta de șase luni.
Prezența copilului în camera părinților prezintă avantaje și dezavantaje. De exemplu, un avantaj este acela că va crește numărul alăptărilor pe durata nopții, față de cel al hrănirii cu biberonul, dată fiind proximitatea copilului față de mamă. De asemenea, dormitul bebelușului lângă mamă va ajuta la reducerea perioadei necesare adaptării acestuia la lumea exterioară, deoarece el se va simți protejat de prezența ei odată cu părăsirea mediului intrauterin.
În ceea ce privește siguranța micuțului, probabil că mulți ar fi tentați să spună că aceasta este mai mare dacă acesta va dormi în același pat cu părinții. Realitatea este cu totul alta întrucât potrivit unui studiu dormitul nou-născutului sub trei luni în pat cu părinții implică o creștere de cinci ori a riscului de apariție a Sindromului de Moarte Subită (SMSS). De exemplu, în Statele Unite ale Americii, SMSS este principala cauză de mortalitate post-neonatală.
Dormim în același pat cu bebelușul?
În cazul în care părinții decid ca bebelușul să doarmă în același pat cu ei, siguranța acestuia este pusă în pericol. Copilul este expus riscului de sufocare accidentală, sau poate cădea din pat, își poate prinde mâna sau capul între pat și saltea, sau se poate supraîncălzi. Pe durata nopții, starea de veghe a părinților își pierde din intensitate, odată cu instalarea somnului, iar buna intenție de a avea grijă de cel mic este înlocuită de reflexe, mișcări necontrolate care îl pot pune în pericol.
„Recomandarea mea este să nu culcăm copilul într-o altă cameră și în niciun caz să nu îl forțăm să doarmă. Deși au instinctul matern, mamele pot fi foarte obosite, iar tații nu au în primele luni de viață ale copilului reflexul îngrijirii unui nou-născut. De aceea, pentru a nu dormi în același pat cu bebelușul, dar pentru a-l avea aproape în primele lui luni de viață, se poate opta pentru un pătuț anexă. Mama îl va putea atinge, îi va putea auzi respirația și îl va putea alăpta cu ușurință, fără a se ridica din pat. Totodată, specialiștii sunt de părere că este bine ca micuțul să aibă un pat de dimensiuni mici care va simula spațiul intrauterin.” este de părere Urania Cremene, Expert Parenting – Parent’s Toolshop Inc. SUA.
Pentru mai multe informații, vizitați www.modeleazacopilaria.ro.
