Cercetări recente asupra unor perechi de gemeni identici şi non-identici sugerează că factorii genetici joacă, în comportamentul copilului, un rol mai important decât se credea anterior, iar comportamentele copiilor nu țin doar de modul în care îi cresc părinții. Cu alte cuvinte, în mare măsură purtările agresive manifestate de unii copii mici se datorează felului de-a fi, înnăscut, al copilului, şi nu modului în care este crescut.
Potrivit Descoperă.ro, este un punct de vedere ce contrazice viziunea tradiţională, deoarece, în ultimii 25 de ani de cercetări, s-a considerat în general, că dezvoltarea comportamentelor agresive la copiii mici se datorează faptului că au avut asemenea modele în familie. Studii anterioare indicau că aceste comportamente încep să se manifeste înainte de vârsta de un an şi ating maximum de intensitate între 2 şi 4 ani.
Totuşi, mai recent, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Montreal au constatat că există diferenţe substanţiale atât în cee ce priveşte frecvenţa acestor accese de agresivitate, cât şi în ritmul în care se schimbă aceste purtări, datorită întrepătrunderii factorilor genetici şi de mediu de-a lungul timpului.
În mare parte, stabilitatea şi schimbarea comportamentelor agresive la copiii mici ţin de factori genetici, explică dr. Eric Lacourse. Cu alte cuvinte, dar pentru că un copilaş e „rău” atunci când e mic, nu înseamnă că nu se poate comporta cumsecade mai târziu în viaţă.
Conform opiniei dr. Lacourse, factorii genetică explică o parte substanţială a diferenţelor dintre copii în ceea ce priveşte manifestările de agresivitate fizică; rezultatele sugerează că efectele modului în care copii sunt crescuţi de părinţi s-ar putea să nu fie atât de directe cum se credea. Totuşi, intervenţiile educative ale părinţilor au şi ele importanţa lor.
Studiile pe termen lung ale agresiunii fizice arată că majoritatea copiilor, a adolescenţilor şi adulţilor învaţă, în cele din urmă, să utilizeze alternative ale agresiunii fizice pentru rezolvarea problemelor.
